Cu ce te confrunți în primele 3 luni la un nou loc de muncă

Valentina Roman

21 minute de citit

Au trecut aproape opt luni din acest an. Pentru unii, ultimele luni din an reprezintă un moment oportun pentru a schimba jobul. Iar după cum știm, nu de putine ori, un job nou vine și cu… provocări noi. De la mod de lucru, la procese interne, claritate sau transparență, putem identifica aspecte ce ne pot pune în dificultate atunci când schimbăm jobul, compania sau rolul.

Chiar dacă ai parte de un proces de onboarding complet, e foarte posibil să ai încă dubii în privința unor aspecte: ce și cum să spui anumite lucruri, ce și pe cine să întrebi etc.

Am stat de vorbă cu mai mulți cunoscuți care au trecut de primele luni la un nou job și împărtășesc cu voi impresii la cald, încercând să exemplific motivele pentru care uneori te simți nesigur, frustrat, îngrijorat, anxios sau… cel puțin, ciudat, ca și când ți-ai pierdut busola.

Schimbarea modului de lucru

„După doi ani de pandemie și unul înainte în care am lucrat remote, acum mă aflu într-un job unde trebuie să merg la birou. Sunt sociabil de fel, dar acum recunosc că îmi e greu să întâlnesc și să fiu atent la atâția oameni în același timp.” (C.M., project manager)

Majoritatea interacțiunilor sociale din locurile de muncă remote sunt semnalizate înainte printr-un meeting request, astfel încât ai timp să te pregătești înainte măcar mental de faptul că vei cunoaște o persoană nouă. În lucrul fizic, la birou, ai parte de mai multă interacțiune cu spontaneitate, ceea ce îți poate provoca anxietate, mai ales dacă nu ai pe cineva alături care să te ghideze pe noua scenă socială. Amintește-ți că ești mai îngrijorat de stângacia de a fi nou la locul de muncă decât oricine altcineva. Restul noilor tăi colegi doar își desfășoară rutina zilnică. Iar cea mai bună parte este că în scurt timp te vei obișnui deja cu toți colegii și cea mai mare parte a anxietății tale se va estompa.

Ruminarea și îngrijorarea

„Indiferent de angajator, job sau oraș mereu m-a acompaniat același pitic pe creier: sindromul impostorului. Această nevoie de a mă afirma ca noul venit, de a justifica alegerea angajatorului, foarte des ajungeam să mă extenuez muncind chiar din primele luni. Și cel mai frustrant pentru mine mereu a fost neclaritatea: ce se așteaptă de la mine, ce trebuie să fac, în ce măsură trebuie să mă implic, cât trebuie să livrez. Această neclaritate mereu îmi dădea sentiment de anxietate și de… I am not enough.
La jobul actual, diferența a făcut-o procesul clar de onboarding. Vizualizarea etapelor prin care urmează să trec, feedback des, informații primite dozat, așteptările angajatorului prezentate transparent – toate la un loc mi-au normalizat starea. Am renunțat la idealurile absolute și m-am lăsat ghidată. Iar performanța a venit de la sine pentru că m-am simțit stăpână pe situație.”
(C.I., marketing specialist)

Ca un rezultat al temerilor tale interioare și a îngrijorărilor față de viitor, retrăiești trecutul cu gânduri negative (ex: Nu trebuia să îmi zic părerea în acea ședință, toată lumea s-a uitat ciudat la mine, trebuia să fi rămas la vechiul job, acum aș fi fost mai bine) sau îți proiectezi singur un ideal mult prea înalt. Fii atent la modul în care gândești și, când observi că te îngrijorezi pentru lucruri care nu sunt în controlul tău sau pe care nu ai cum să le mai schimbi, recunoaște-ți că lucrul acesta nu este productiv și mergi mai departe. Învață să recunoști că anumite gânduri nu reflectă neapărat realitatea și ai mai multă încredere în propriile forțe.

Lipsa clarității și a transparenței

  • In onboarding s-au omis unele informații importante pe care eu, ca și nou venit, nu aveam cum să le cunosc. Așa că am fost confuz de multe ori, neștiind care sunt atribuțiile mele sau ale unor echipe cu care lucram. Ce m-a ajutat să trec prin această perioadă a fost acceptarea faptului că voi greși foarte mult la început si că este ok să nu mă potrivesc perfect în orice grup. (S.T., graphic designer)
  • Job-ul actual este unul pe care mi-l doream de ceva timp. Undeva, însă, ceva nu se leagă între cum a fost ,,îmbrăcat” rolul și ce e de fapt. Mă așteptam, în primul rând, să trec printr-un proces de onboarding și, apoi, să existe un plan de knowledge transfer bine pus la punct, mai ales că mă ocup de o serie de proiecte cu istoric și destul de complexe. Onboarding-ul și induction-ul s-au rezumat la câteva call-uri cu managerul care m-a anunțat că pleacă la finalul lunii. Cum m-am simțit? E un mix de sentimente. Ciudat, pentru că nu am o bază și mă trezesc în mijlocul unor proiecte cu care nu m-am mai întalnit și nu am de la cine să primesc răspunsuri. Frustrant, căci mi se cer anumite lucruri doar pentru că trebuie făcute și nu am instrumentele necesare ca să le duc la bun sfârșit. Ce am învățat? O parte bună a experienței, dincolo de minusuri, este că m-a împins să pun multe întrebări, să intru în legatură rapid cu foarte mulți oameni în așa fel încât să pot să îmi fac treaba. M-a făcut în același timp să îmi dau seama ce îmi doresc de la viitorul job: transparență. Si o echipă faină de oameni cu care să colaborez (dupa anii de pandemie, cred că asta îmi lipsește cel mai mult). (C.I., account manager)

Ești la început în noul rol, în noua echipă, în noua organizație. Prin urmare, nu știi la ce să te aștepți, nu ai predictibilitatea cu care erai obișnuit la locul de muncă anterior unde deja aveai un ritm de lucru bine stabilit. Pe lângă anxietatea schimbării, uneori se așterne lipsa transparenței ori a sprijinului din partea echipei ori angajatorului. Iar dacă simți că încrederea ți-a fost trădată încă din primele luni, atunci cu greu îți mai poți găsi motivația de a spera că împărtășiți aceleași valori.

Lipsa feedback-ului pozitiv

Tuturor ne place să primim feedback pozitiv atunci când ceva ne iese, cu atât mai mult atunci când ne aflăm într-un context nou. Însă, în cazul lipsei comunicării îndeaproape sau existența unor remarci mai neîncurajatoare din partea celor din jur, apare riscul inacțiunii: nu mai fac nimic, căci aici oricum nu se observă ori mai bine nu mai încerc decât să greșesc din nou. Așa ajungem să ne convingem că a nu face nimic este mai puțin probabil să provoace probleme. Prin urmare, dacă nu ești sigur de ceva, îți va fi din ce în ce mai dificil să începi conversații cu noi colegi sau să îți exprimi un punct de vedere. Această tendință de a rămâne tăcut este agravată de îngrijorarea că vei spune ceva greșit și asta accentuează lipsa încrederii în sine și capacitatea de socializare.

Un exemplu pozitiv, ni-l oferă G.C., UX designer, București: Nu m-am simțit deloc confuz, mereu când am avut întrebări am primit răspunsuri concrete și m-am simțit din prima valorizat pentru că am propus idei din prima săptămână și eu fost luate în considerare. Având în vedere că focusul este pe calitate și nu pe cantitate, procesul este unul destul de natural. Nu simt niciun fel de presiune, nu trebuie să justific de ce mi-a luat un task mai mult timp. Colectivul este unul tânăr, plin de oameni cu idei interesante de la care în fiecare zi învat ceva nou.

Lipsa înțelegerii limbajului folosit

Înainte de jobul curent, am lucrat 6 ani în aceeași companie. Procesul de on-boarding la noul job a început surprinzător de bine, mai ales din punct de vedere procedural. Însă, cel mai mare impact l-a avut pentru mine multitudinea de acronime interne pe care le-am observat de la primele discuții. M-am simțit pierdut în spațiu când oamenii foloseau în fiecare propoziție 2-3 acronime specifice companiei respective care nu erau tocmai la îndemână pentru mine, ca nou venit. Dar, ușor-ușor, m-am lămurit cum stă treaba.
(I.S., web developer)

Chiar dacă comunici cu ușurință ori de câte ori ai o părere și deja te-ai deschis în fața colegilor, încă există posibilitatea să nu înțelegi anumiți termeni ori prescurtări cu care încă nu ești familiar.
Poate fi deranjant să întrerupi conversațiile pentru a pune întrebări explicative, iar cei din jur cu siguranță sunt atât de ancorați în limbajul folosit deja de mult timp, încât nu îți vor înțelege nelărmuririle. Cel mai bine ar fi să ai alături un coleg, un buddy, pe care să îl poți întreba ori de câte ori ai nelămuriri până te obișnuiești sau poate te ajută cu un document de acronime folosite în companie pe care să îl ai la îndemână.

Lipsa sentimentului de apartenență la grup

Primele luni la noul job au fost pe cât de interesante, pe atât de provocatoare. Imi place ceea ce fac și simt că mă potrivesc perfect rolului, dar cu toate acestea, integrarea nu a fost una ușoară. Noua echipă avea o dinamică mai formală și serioasă, așa că a durat ceva timp pană când m-am acomodat cu aceasta. Aveam impresia că oamenii sunt reci cu mine, dar după ceva timp am realizat că era doar stilul echipei și nu era nimic personal la mijloc.
(A.R. graphic designer)

Fiindcă schimbarea de job a avut loc la începutul pandemiei, n-am putut să experimentez la prima mână atmosfera de birou și să cunosc în persoană oamenii cu care urma să lucrez. Ne-a luat aproape un an de lucrat împreună până când am ajuns să ieșim la o cafea, să avem o întâlnire la birou sau să mâncăm împreună la prânz. Și asta și-a pus foarte mult amprenta în modul în care am lucrat, în construirea încrederii între colegii existenți și noii veniți.
(I.S., web developer)

Poate cel mai dezarmant lucru la un nou loc de muncă este faptul că încă nu ai sentimentul de apartenență la grup, nu înțelegi glumele care fac referire la experiențele anterioare, nu cunoști umorul fiecăruia etc. Iar dacă modul de lucru este remote, atunci parcă nici nu îți vine să scrii unui coleg ceva care nu este legat de muncă, deși tu ai nevoie de un moment de conectare socială. Înainte aveai o echipă cu care discutai aproape orice și strecurați glume care făceau ziua de lucru să treacă mai repede și mai plăcut. Acum, nu mai ai asta, și treci printr-un proces nou de integrare care la început îți poate da sentimentul de izolare și singurătate.

Mindset de consultant vs. mindset de membru al unei echipe

Îmi e foarte greu să mă obișnuiesc cu ritmul de lucru al oamenilor din companie și al procedurilor interne. Durează destul de mult timp din momentul în care ne propunem niște acțiuni până când ele chiar se întâmplă.
(N.M. business strategist)

Dacă ai deja ceva experiență în domeniul tău de expertiză și vii după o perioadă în care ai lucrat drept consultant/freelancer, îți va fi un pic mai greu la început să te integrezi într-o echipă. Și asta în principal datorită faptului că ai dezvoltat un mindset diferit: identifici rapid problemele și vrei să le rezolvi de îndată. Poate apeși prea brusc pedala de accelerație, lucru care poate speria unii colegi. Dacă nu ai o misiune clar comunicată de a lua frâiele în mână pentru a rezolva anumite situații punctuale, acordă-ți primele luni ca timp pentru a observa dinamica echipei și înțelege procesele de lucru înainte de a propune schimbări majore.

În încheiere, deși acest articol a fost mai lung decât te-ai fi așteptat, sper că te va ajuta să conștientizezi că într-un alt colț de lume mai sunt și alții trec prin aceleași lucruri ca și tine. Stiu ca iti e greu, dar nu ești singur.
Iar, dacă vrei câteva sfaturi concrete:

  • Privește primele luni la un job ca pe un proces de (re)descoperire;
  • Fii tu însuți;
  • Cunoaște persoanele cu care vei lucra;
  • Orice ar fi, nu o lua personal;
  • Studiază organizația, caută să înțelegi și pune întrebări;
  • Dacă nu știi ceva, fii corect și comunică acest lucru, nu minți cu privire la pregătirea ta;
  • Fii prezent și deschis în conversații, provoacă-te să citești și printre rânduri;
  • Fii împăcat cu lipsa de control și cu faptul că sunt momente în care nu știi ce nu știi;
  • Nu-ți nega frustrarea, accept-o ca parte din proces.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Prin abonarea la newsletter, ești de acord cu politica de confidențialitate.

Scris de Valentina Roman

Contributor

Îmi place să am o perspectivă 360° asupra unui proiect și am purtat de-a lungul vremii fiecare pălărie în domeniul comunicării: de la PR la marketing, de la copywriting la strategii de creștere în e-commerce, de la management al voluntarilor la creșterea vânzarilor în business, de la campanii CSR la dezvoltare software cu inteligență artificială.

În timpul liber scriu pentru Pluria despre experiența mea în project management și mă pasionează să înțeleg dinamica unei echipe: cine, ce și cum face ca un proiect să fie cu adevărat de succes.
Vă invit cu drag să citiți articolele mele, sper că le veți găsi utile și cu inspirație!

Fii primul care lasă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *