Considerente precum stiluri de management, profiluri de leader şi metode de aplicare a autorităţii într-o echipă fac parte deja din spectrul tradiţional al oricărei culturi organizaţionale. Era simplu să luăm pulsul colegilor după transmiterea unui feedback, însă acum există back-stage-ul de acasă, şi orice dialog suferă delay. De multe ori, expresia facială înlocuia cu brio schimbul de mesaje verbale, şi reuşeai să negociezi un assignment doar în baza unui zâmbet timid şi uşor neasumat. Fie vorba între noi, energiile fizice chiar aduc aportul necesar pentru a manipula, disimula şi influenţa tot ce ne impunem ca obiectiv să obţinem.

Într-o altă ordine de idei, începem să dăm mâna cu metodologia lucrului de acasă, aşa că ne dorim să fim lideri şi într-un asemenea context.

Eu sunt o persoană destul de flexibilă şi deschisă, şi reuşesc să înţeleg noutatea şi provocările care vin de la sine. Dar dacă ai pus camera web pe mine, deja gândul că trebuie să imi urmăresc ridurile atunci când mă încrunt pune stăpânire pe orice informaţie care pleacă sau vine spre mine. Aşa că nu de puţine ori am preferat ca orice discuţie să fie audio şi am fost atentă ca dialogul să aibă tonul potrivit, pentru a concluziona un mesaj onest şi corect. De altfel, mă regăsesc complet atunci când pot transmite în scris ceea ce ar trebui verbalizat într-o sală de meeting. Experienţa îmi spune, totuşi, că nu există modul perfect de comunicare, cred că există autenticitatea noastră şi cum ne determină să fim speciali şi acaparanţi într-un grup de oameni.

Tot din experienţă, mi se pare important să ne lăsăm inspiraţi de persoane care au avut succes şi rezultate pe un rol de team-leader, să coborâm garda când primim feedback şi să ne customizăm stilul de management şi în funcţie de tiparul nostru. Virtualizarea funcţiilor de manager sau/şi team-leader permite abordarea tuturor ‘serviciilor’ de comunicare şi socializare. Compromisul este prea mic să nu încercăm toate variantele şi să constatăm ce ni se potriveşte şi ce sporeşte gradul de loialitate şi reţinere al angajaţilor în companie. Iar cu doza moderată de autodidacticism, vom ajunge la concluzia că a fi team-leader sau manager de la distanţă a fost doar o provocare pasageră, menită să ne alinieze la vremurile, cel puţin interesante, pe care le trăim.

Îmi aduc aminte că după câteva luni de pandemie şi lucru de acasă, percepţia mea despre un one-to-one era complet modificată şi confuză. Pe de-o parte doream să menţin recurenţele de catch-up şi evaluare, pe de altă parte aveam senzaţia că blochez un calendar deja înecat în call-uri şi meeting-uri. Care era varianta de mijloc? Liberul arbitru şi deadline-urile au fost cele care au dictat neplanificarea următoarelor slot-uri, astfel încât Skype-ul putea să sune fie pentru că unei colege i-a murit pisica şi are nevoie de 2-3 zile de priveghi şi doliu, fie că blueprint-ul de strategie pentru anul viitor va suferi modificări şi atunci e nevoie să mutăm termenul de submitere.

Şi atunci am observat o relaxare considerabilă în atitudinea colegilor bulversaţi de pandemie, pisici plecate într-o lume mai bună şi deadline-uri scorţoase. Atitudine care s-a manifestat sub formă de încredere, apreciere şi recunoştinţă. Atitudine care n-a subclasat relaţia de autoritate, ba mai mult a edificat-o suficient cât să ştiu şi programările stabilite cu pisica la medicul veterinar. Pare banal, dar de fapt e în aceeaşi măsură la fel de important să ştii că s-a respectat un termen-limită cu rezultatul investigaţiilor şi buletinul de analize de la consultaţia lui Tomiţă.

Aşa că fii un team-leader, nu contează de unde lucrezi cu oameni, contează să empatizezi în situaţii ieşite de sub control şi să te asiguri că la al doilea val pandemic, tu vei avea alături o echipă loială şi pregatită să vă susţineţi.