Preţul suspiciunii. Răsplata încrederii

“Dacă nu îţi poţi lăsa angajaţii să lucreze de acasă din teama că vor lenevi fără supravegherea ta, eşti o dădacă, nu un manager.” (Jason Fried)
Când vorbim despre munca remote, vorbim despre un vot de încredere pe care vechiul model de lucru de la un birou fix nu îl în lua în considerare: încrederea că angajaţii tăi sunt adulţi responsabili, care ştiu ce au de făcut şi vor performa chiar dacă nu îi ai în raza ta vizuală. Dar când vorbim despre a oferi o astfel de încredere, trebuie să înţelegem mai întâi cum am ajuns să construim atâta suspiciune care erodează în prezent nu doar relaţiile de serviciu angajat-manager, ci şi rezultatele finale ale companiei.
În impasul neîncrederii angajat-angajator se ajunge simplu, urmând calea clasică a organizaţiei bazate pe control: stabilim ierarhii rigide, politici inflexibile, ne focusăm pe prevenirea riscurilor în detrimentul inovaţiei şi pe performanţe financiare în detrimentul calităţii interacţiunilor umane din cadrul firmei. Recrutarea defectuoasă conduce şi ea la medii de lucru viciate de neîncredere, la fel ca şi încurajarea competitivităţii între angajaţi într-un mod care exacerbează orgoliile şi individualismul.
Mentalitatea aceasta este însă uşor de abandonat dacă analizăm ceea ce Stephen M. R. Covey, autorul cărţii “Viteza încrederii”, a formulat astfel: “Când încrederea scade (într-o relaţie, într-o echipă, într-o organizaţie, faţă de un partener sau client), scade viteza [de lucru], iar costurile cresc. Reversul este valabil: când încrederea creşte, costurile scad şi viteza creşte.”
Acordă-ţi un moment de reflecţie şi gândeşte-te la un colaborator în care ai încredere! Cum te comporţi faţă de el? Deschis, relaxat, încurajator. Îi asculţi cu interes opiniile şi sugestiile. Îi oferi tot ce ai mai bun din tine şi îi susţii dezvoltarea. Ce primeşti în schimb? Încrederea celuilalt şi toată reciprocitatea de rigoare: performanţă, loialitate, onestitate. Iar rezultatele favorabile nu întârzie să apară.
Acum gândeşte-te la felul în care te simţi şi te comporţi în preajma cuiva în care nu ai încredere! Defensiv, secretos, distant, rece, poate şi indiferent. Ai îndoieli legate de caracterul, sinceritatea sau de competenţele acelui om. Automat, cauţi să controlezi interacţiunile cu el şi să le limitezi. Rigiditatea şi suspiciunea plutesc în atmosferă. Şi în cazul acesta primeşti la schimb reciprocitatea de rigoare.
Uneori, asemenea îndoieli sunt justificate. Pentru o organizaţie ar fi şi semnalul de alarmă că ceva lipseşte în procesul de recrutare. În cadrul interviurilor, evaluezi numai competenţe tehnice sau reuşeşti să şi citeşti omul din faţa ta, să îi măsori spiritul de răspundere, calităţile interpersonale şi bunele intenţii? Însă oricât de mult am încerca să ne convingem că nu trebuie să avem prea multă încredere în oameni şi că supravegherea strictă e cheia performanţei în afaceri, adevărul e că atitudinea bănuitoare reprezintă doar cea mai sigură cale spre sabotarea performanţei.
Personal, am avut ocazia să învăţ lucrul acesta din experienţă. La un moment dat în cei 12 ani petrecuţi în mediul corporatist a trebuit să lucrez alături de o persoană cu o atitudine controloare şi să simt ce înseamnă ca cineva să se aştepte în permanenţă să greşeşti. Rezultatul? Deşi îmi stăpâneam bine meseria, în preajma acelei persoane greşeam mai des decât atunci când lucram în linişte. Inducem oamenilor aşteptările noastre faţă de ei şi aproape întotdeauna o facem inconştient. Emoţiile sunt şi ele molipsitoare, iar starea de încredere este în primul rând o emoţie. La fel şi opusul ei. Alegi să transferi angajaţilor sau colegilor tăi un sentiment de încredere ori unul de suspiciune?
Acordă-ţi încă un moment de reflecţie şi gândeşte-te acum la semnalele prin care cineva îţi transmite că are încredere în tine la serviciu! La nivel profesional, te implică în decizii. Îţi dă acces din primul moment la toate informaţiile de care ai nevoie pentru a înţelege în detaliu proiectele în care eşti implicat. Îţi respectă autonomia, îţi permite să îţi alegi calea spre scopurile trasate, îţi oferă opţiuni şi libertate. Îţi ascultă sugestiile şi îţi încurajează spiritul inovator. La nivel uman, simţi că un astfel de om este sincer. Îţi arată bunăvoinţă şi empatie. Îţi trezeşte reciprocitatea de rigoare.
Vrei să poţi avea încredere în angajaţii tăi? În primul rând, porneşte de la presupuneri pozitive despre oameni! În loc să încerci să le controlezi fiecare mişcare, oferă-le mai multă flexibilitate! În loc să îi legi de tine ca pe nişte copii, tratează-i ca pe adulţi! În loc să induci în ei teamă şi crispare, stimulează-le pasiunea pentru munca lor, dându-le responsabilităţi provocatoare! Implică-i în schimbările din organizaţie pe toţi şi vei primi la rândul tău dedicarea unor adevăraţi profesionişti.
Nu eşti încă sigur dacă un stil de lucru remote sau hibrid este o idee bună pentru echipa ta? Poţi să porneşti de la o întrebare la care sigur ai răspuns: tu cum te simţi când eşti învestit cu încrederea că poţi munci de oriunde şi cum o răsplăteşti?