Schimbările socio-economice din ultimul an au forțat companiile să adopte facilități privind telemunca nu doar cu titlu de excepţie. Această abordare a creat noi oportunități, mai ales pentru cei care doresc să îmbine “utilul cu plăcutul”, adică angajaţi care pot lucra de oriunde, având astfel posibilitatea de a vizita diverse locaţii, fără perturbarea activităţilor ce ţin de job.

Astfel, mai multe țări europene, printre care Croaţia, Cehia, Germania, au lansat aşa numitele “vize digitale nomade” (digital nomad visa), destinate lucrătorilor străini care muncesc de la distanță.

România nu se lasă mai prejos, corpul legislativ pregătind în prezent, un proiect de lege prin care să atragă tocmai aceşti “angajaţi atipici”. Facilitățile fiscale existente, internetul rapid și cheltuielile mici sunt câteva dintre avantajele pe care ţara noastră le oferă.

Cine sunt nomazii digitali?

În principiu, nomadul digital este persoana care nu este legată de “un loc de muncă fizic”, putând realiza cu succes o combinaţie între task-urile zilnice şi deplasările constante…unde “vede cu ochii”. Practic, tot de ce are nevoie este un laptop, telefon, Internet și bineînţeles o profesie potrivită pentru acest stil de viaţă. Un aspect important, contrar “opiniei publice”, digital nomads NU înseamnă doar freelanceri care datorită activităţii pe care o desfăşoară sunt “proprii angajaţi”, lucrând în principiu pe proiect. Lucrurile se află în continuă schimbare, iar contextul pandemic tocmai asta ne-a arătat, poţi avea un program part-time sau chiar să lucrezi full-time la corporaţie, atât timp cât îţi îndeplineşti sarcinile nu contează că nu-ţi place iarna în România şi îţi “iei tălpăşiţa” vreo două-trei luni într-o ţară exotică la plajă.

Cei mai mulţi au joburi care nu implică manufactura, orientându-se spre “industrii noi” cum ar fi, programare, design grafic, marketingului digital, precum SEO, PPC, community manager, social media, content writing etc. Există numeroase motive pentru care cineva poate opta pentru un stil de viață nomad. În timp ce unii doresc aventură şi o pauză de la tot ce înseamnă rutină, alții optează pentru cheltuieli mai reduse sau, sau pur și simplu, vor să își extindă aria de cunoaştere călătorind în locaţii din întreaga lume.

Ce presupune proiectul de lege?

România face un pas important în direcția introducerii noţiunii de “nomad digital”, prin intermediul proiectului de lege pentru modificarea OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, care se află în proces de dezbatere în fața Senatului. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie să fie mai întâi adoptat de Camera Deputaților, apoi publicat în Monitorul Oficial al României.

Proiectul defineşte nomazii digitali astfel:

„străini angajați de o companie înregistrată în afara României sau care furnizează servicii printr-o companie înregistrată de aceștia în afara României, și care își pot desfășura activitatea de la distanță, prin sisteme de tehnologia informației și comunicațiilor (TIC)”.

Conform “planului” propus, pentru ca această categorie de salariaţi să locuiască sau să călătorească în România în timp ce continuă să lucreze remote pentru angajatorul străin sau pentru compania proprie străină, aceștia trebuie să obțină o viză specială. Aceasta va permite nomazilor digitali să stea în României pentru o perioadă inițială de 90 de zile ce poate fi extinsă, la cerere, printr-un permis de ședere.

În vederea obţinerii unui astfel de document, aplicantii vor depune o cerere la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din țara lor de reședință. Totodată, aceştia vor prezenta şi dovada unei asigurări medicale valabile și a condițiilor de cazare, precum și cazierul judiciar.

Ca o ultimă condiţie, nomazii digitali trebuie să obţină un venit minim cel puțin egal cu salariul mediu brut lunar din România pentru ultimele 6 luni înainte de momentul depunerii cererii. Nivelul acestuia este, în prezent, aproximativ 1.125 EUR, cel mai scăzut nivel din Comunitatea Economică Europeană (CEE).

Potrivit The Digital Nomad Index, România se situează pe locul al treilea, după Canada şi Marea Britanie, în topul mondial al celor mai atractive țări pentru remote work. Deci, dacă va fi adoptat proiectul legislativ, procesul flexibil pentru obținerea vizei necesare, împreună cu costurile scăzute de trai și cu viteza foarte bună a rețelelor de internet vor constitui combinaţia perfectă pentru a atrage cât mai mulţi nomazi digitali, mai ales din zona IT, unde țara noastră are deficit de forță de muncă.

Vor exista beneficii fiscale speciale pentru nomazii digitali?

În principiu, nu. Nomazii digitali nu vor avea un sistem de fiscalizare exclusiv destinat lor în România, însă proiectul de lege îşi propune să evite “dubla impunere”, adică aceştia să nu plătească impozit de două ori, în România şi în statul unde figurează ca angajaţi. Mai mult, nu se fac diferenţe între tipurile de lucrători digitali care pot aplica pentru o astfel de viză, toţi cei care pot lucra remote se încadrează.

În spiritul supravieţuirii, companiile s-au adaptat rapid la telemuncă, au investit în digitalizare şi odată cu trecerea timpului, au văzut că angajaţii sunt mult mai eficienţi lucrând de acasă sau chiar din vârf de munte. România, pare să ţină cont de acest “trend”, proiectul de lege privind nomazii digitali fiind “acel mic detaliu care va face diferenţa”.

Ce zici, ne ajuţi cu un share?