Profilul nomadului digital: despre flexibilitate în agențiile de publicitate

Viorela Mihai

47 minute de citit

Pandemia ne-a deschis niște portițe și nu putem să le mai închidem. Minio Studio, agenția de comunicare integrată care împarte greatness prin agilitate și empatie.

„Ne vedem joi!”, și-a încheiat emailul Marius, când am stabilit locul și ora interviului cu Minio Studio.

O întâlnire care pornește de la „ne vedem joi“ promite o discuție relaxată, ca-n Vama de odinioară, cu niște oameni deschiși la minte și la vorbă, dornici să împărtășească sincer toate provocările prin care au trecut în cei doi ani de pandemie, plus primele luni de război. Într-adevăr, Cristiana Pană, Head of Strategy & Growth Minio, și Marius Marin, Reputation Manager, au fost partenerii de dialog la care visam demult, din dorința de a descoperi cum s-a adaptat publicitatea la toate schimbările ultimilor doi ani, cum se face creație remote și cum văd brand-urile viitorul în comunicare.

Agenția integrată Minio a fost lansată în ianuarie 2016 și a pornit la drum cu visul de a îmbunătăți lumea publicității cu fiecare campanie livrată. În trei ani, agenția a ajuns să ocupe numărul 28 în clasamentul Forbes Ad Agencies List, cu o echipă de peste 20 de oameni. În 2020, au câștigat premii la Effie în pijamale, urmărind evenimentul online, de pe laptopul Ioanei Mucenic, CEO-ul Minio. În 2022, și-au ridicat un nou premiu Effie live, pe scenă, trăind la dublu emoțiile galei. Însă dincolo de premii, Minio este despre inovație, învățare, empatie și stare de bine. Și pentru că publicitatea înseamnă imaginație, am structurat acest interviu în trei acte, fără dramatism, doar cu scene reale de introspecție și reflecție asupra acestui domeniu captivant numit comunicare.

Personaje: echipa Minio, reprezentată de Cristiana și Marius

O zi toridă de vară, combătută printr-o discuție chill despre munca în publicitate la NOD Makerspace. Spațiu disponibil pentru rezervare prin aplicația Pluria.

ACTUL I: RĂMAS-BUN, SEDIU!

Înainte de pandemie, exista conceptul de flexibilitate în stilul de muncă al Minio Studio?

Cristiana: Exista, dar se făcea anunțat, programat, bazat pe o anumită situație sau circumstanță. Trebuia să-ți iei materialele acasă, nu aveam un sistem fluid care să-ți permită această flexibilitate. Din acest motiv, chiar și pentru câteva zile, totul trebuia să fie pre-planificat.

Marius: Noi am încercat în 2019 câteva zile de work-from-home pe an. La un moment dat, mi-am luat o zi și mi s-a părut foarte ciudat pentru că percepția mea era diferită: eram acasă, confortabil, în mediul meu, îmi imaginam că voi încheia task-urile chiar mai devreme. Ziua aceea a fost ca un teaser, ca un test, pentru că, de fapt, lucrurile nu au stat deloc așa cum mi-am imaginat: în momentul în care mi-am accesat mailul, s-a deschis cutia Pandorei cu toate task-urile din ziua respectivă.

Trecerea spre muncitul de acasă a fost interesantă, nu cred că vreunul dintre noi a fost pregătit. A venit peste noi toată nebunia, ne-a lovit din plin pandemia. În ziua respectivă, 12 martie 2020, ne-am strâns, am făcut o ședință de dimineață, am evaluat ce se întâmpla în momentul respectiv în societate și tot ce anunțau autoritățile și am decis că vom munci de acasă, pentru siguranța noastră, în primul rând. Apoi, vom vedea ce urmează. Ne-am strâns toți lucrurile, ce aveam pe birou, fără să știm că vom încheia definitiv o epocă.

Cristiana: A fost relativ temporară decizia. Ne-am gândit, ca și autoritățile, că vom sta câteva luni în case, vom respecta regulile și vom trece cu bine relativ repede peste această perioadă. Și după, ne-am dat seama că este o situație permanentă. În 2020, cel puțin, nu ne-am întors deloc să lucrăm la birou, l-am ținut pur și simplu gol.

Lucrând de acasă, mental toți eram setați că poate nu lucrăm destul. Prima tendință, când am început să muncim de acasă, a fost să supra-lucrăm. Mie mi se pare că în 2020 am lucrat mai mult ca niciodată. În niciun caz muncitul de acasă nu a devenit sinonim cu „mai puțin“ sau „mai lejer“. Mailurile veneau nonstop, telefonul suna încontinuu – neexistând contactul fizic, nu știai când și dacă omul e disponibil. Și, în plus, fiecare se angaja în mai multe lucruri – dacă tot eram acasă, ne prindea seara târziu muncind pentru că oricum nu era altceva de făcut.

În 2021, lucrând cumva mixt și din sediu, și de oriunde, ne-am dat seama că, de fapt, sediul ne ține pur și simplu pe loc, ne obligă pe toți să mergem într-o locație care ne avantajează sau nu. Și nu e neapărat relevant pentru ceea ce facem noi.

Cum ai sintetiza stilul Minio de muncă, acum?

Cristiana: Work-from-home cu niște zile de lucru împreună pe lună. Diferența este că nu mai avem sediu. Adică, în loc să ne grupăm în sediu, ne grupăm în diverse locații, de comun acord, rezervate prin aplicația Pluria. Acest „home“ poate să fie și anywhere, aceasta este noutatea noastră. Dacă sunt foarte multe companii care te condiționează să muncești acasă din motive de securitate, noi nu avem această problemă pentru că avem securizarea datelor la nivel de server. Prin urmare, oamenii au libertatea de a munci dintr-o cafenea, dintr-o pensiune, de la munte, de la mare. Toată această flexibilitate se transformă într-un beneficiu, foarte evident pe perioada verii. E bine să poți mixa utilul cu plăcutul. Anul trecut am făcut work-from-anywhere împreună, adică o săptămână ne-am dus cu toții la munte și am muncit de acolo. Ne-am luat laptopurile, ne-am asigurat că pensiunea are Internet și toate sistemele de care aveam nevoie, am recreat biroul în altă parte și a mers foarte bine: ziua – muncă, seara – teambuilding sau program de voie.

Nu mai cred deloc în conceptul de birou fix. Eu sunt în echipa Minio de la începutul poveștii studioului. În 2016, am venit în echipa fondatoare “core”, cum îi zicem noi, cea care a înființat agenția. Am fost atașati de sediu emoțional, în condițiile în care noi l-am ales, noi am pus tapetul pe perete. Deci a fost o decizie emoțională momentul în care am renunțat la el, dar credem în continuare că este cea mai bună decizie.

ACTUL II: BINE AI VENIT, HIBRID!

Cum reușiți să mențineți spiritul de echipă și coeziunea agenției în noul model de muncă?

Cristiana: Publicitatea în sine îți cam cere să te grupezi creativ, să ai tot felul de sinergii de lucru. Și aceste sinergii trebuie create, aceasta este provocarea mare în work-from-anywhere. Ce ne-a învățat pe noi 2020 a fost că e ciudat să ai brainstorming-uri în Zoom, e ciudat să creezi apartenență de grup prin Zoom. Și, într-adevăr, în sistemul hibrid ne-am păstrat, chiar dacă am renunțat la sediu, diverse ritualuri. De exemplu, am stabilit că ne vedem în grupe mari, cu toții, cel puțin de două ori pe lună, astfel încât să ne aducem la zi cu diverse noutăți pe care le are agenția, cu diverse training-uri pe care vrem să le facem, inclusiv cu aniversările. Noi aveam acest ritual în fiecare lună: când aveam sărbătoriți, ne strângeam la sediu, cu tort și tot felul de nebunii, mai râdeam, mai glumeam, mai interacționam dincolo de serviciu. Acum le grupăm cumva pe toate în cele două- trei zile în care ne vedem cu toții fizic pe lună și păstrăm toate ritualurile de cultură pe care le aveam: de la learning, la diverse aniversări. Separat de asta, mai avem întâlniri de studiouri pentru că noi lucrăm în mini-studiouri și avem nevoie să ne întâlnim și în aceste formule. O a treia categorie de întâlniri sunt cele pe proiect: briefing, setarea proiectului, brainstorming-ul în sine, în format fizic, cu echipa de lucru.

Suntem într-o perioadă de teste și noi. În mai, am început acest sistem nou de muncă cu ajutorul aplicației Pluria și până acum ne-am ajustat bine. Am estimat un număr de 50-60 de intrări pe lună din partea colegilor și suntem la acest nivel. Deci momentan suntem în grafic.

Marius: Pluria ne oferă spații de co-working. Sunt, într-adevăr, foarte multe opțiuni prin Pluria, iar ei sunt în dezvoltare și destul de deschiși să integreze diverse opțiuni, ca să ne fie mai bine. De exemplu, dacă cineva din echipă decide să facă o rezervare de grup, tu poți să notifici încă din aplicație toți membrii. Pluria dezvoltă aplicația astfel încât să le fie clienților mai ușor.

Cristiana: Important este să îți găsești acel partener cu care poți să îți desfășori cât mai bine activitățile. Oamenii vor dori să reia contactul fizic, dar nu neapărat în regulile și felurile în care se făceau înainte. Avem toate motivele, prin urmare, ca structura de lucru Minio să rămână pe viitor hibrid, ținând cont de toate nevoile oamenilor, dar și ale echipelor care duc businessul mai departe. Ne vom păstra latura hibridă prin natura muncii creative. Este cea mai bună modalitate de a oferi libertate, dar și de a menține coeziunea.

Marius: În zilele în care ne întâlnim cu toții, chiar ne dedicăm programul din ziua respectivă acestui eveniment: întâlnirile devin niște workshop-uri, training-uri, modalități de învățare.

Cristiana: Oamenii au nevoie de aceste mici bucățele de readucere la vatră, zicem noi. Să-ți amintești de ce grup aparții și de ce vrei să continui să aparții acelui grup.

ACTUL III: STRATEGII REMOTE

Cum vedeți viitorul muncii în comunicare?

Cristiana: Nu cred că lumea se va mai întoarce vreodată la o formulă home sau office 100%. Am observat asta și la clienții noștri, care, la fel, găsesc tot felul de sisteme să se vadă, să se ducă pe la sediu; își păstrează sediile, și-au restrâns contractele de închiriere, dar cumva lucrează și de acasă destul de mult. Unii au implementat un sistem foarte clar, de exemplu două-trei zile la birou și restul acasă, dar cred că oamenii pur și simplu nu mai vor să se întoarcă la vechiul sistem de muncă pentru că au, într-adevăr, niște libertăți. Adică nu neapărat că muncesc mai puțin, cred că, din contră, de acasă muncesc mai mult, însă noul sistem de muncă vine la pachet cu beneficiul că poți să-ți mai rezolvi ceva în timpul programului, cum ar fi acea hârtie pe care trebuia să o duci neapărat la ora trei pentru că se închidea ghișeul. Poți să faci acest lucru pentru că oricum compensezi. Și mentalitatea s-a schimbat, adică nu mai există ideea să fii în intervalul 9-18 la birou pentru că altfel se uită șeful urât și zice că nu ai treabă. Important este să-ți termini munca la finalul zilei: task-urile pe care le-ai avut de făcut, cum ți-ai evaluat tu munca. Și oamenii sunt un pic mai responsabili cu propria muncă tocmai pentru că nu vor să se întoarcă la sistemul vechi și atunci sunt dispuși să dea din timpul lor personal ca să nu se întâmple asta. Toată lumea este în win-win: și angajații, și angajatorii.

Va exista o ruptură între cei care trebuie să fie la birou și cei care pot munci de acasă?

Marius: În multe companii vedem că procesul lor este acesta, de a-i aduce pe oameni din work-from-home la birou, chiar și în publicitate. Dorința de a-i convinge pe oameni să plece de acasă poate veni în urma constatării că sănătatea lor emoțională este precară. Mă bucur că astfel s-a ajuns în industria de publicitate, în sfârșit, la o discuție foarte importantă despre wellbeing: starea emoțională, cum te simți și cum ești dincolo de toate task-urile tale. Sunt oameni care s-au izolat și s-au împământenit foarte tare în acest work-from-home.

Cristiana: Depinde foarte mult și de profilul fiecăruia. Sunt oameni care se reconectează cu familia și investesc mai mult acolo. Poate sunt familii tinere, cu copii, care au de câștigat din aceste modele de muncă și este de înțeles că nu s-ar întoarce niciodată la birou pentru că nu văd moneda socială ca o formă de schimb. Dar sunt oameni care sunt disperați să se întoarcă, nu neapărat full, dar își doresc să aibă și bucata asta socială pentru că izolarea pandemiei a fost prea apăsătoare.

Angajații sunt un pic mai deschiși în interacțiunile sociale versus perioada dinaintea pandemiei tocmai pentru că și-au dat seama ce înseamnă să fii foarte izolat. Sunt mai înțelegători, mai toleranți poate cu ciudățeniile colegilor. Dar un lucru rămâne sigur: oamenii chiar muncesc de acasă. Într-un an de zile se cam vede dacă nu dai rezultate. Flexibilitate înseamnă, de fapt, să-ți stabilești propriul ritm și program de lucru astfel încât să livrezi la timp ce ai de făcut. Odată ce angajații au dat de gustul libertății de a decide dacă ora asta și-o petrec muncind sau rezolvând o altă problemă, nu vor să se mai întoarcă 100% la birou.

În publicitate există și barometrul acesta exact al calității ideilor și strategiilor livrate. Eu, acasă, într-o oră, mă pot concentra mai bine decât într-o hală cu 50 de colegi.

Cristiana: Este foarte adevărat! Când trebuie să generezi singur niște idei, să faci o cercetare, o prezentare sau un buget, te concentrezi clar mai bine pe task-uri în intimitatea spațiului pe care îl alegi tu. În schimb, se pierd sinergii: sinergiile de lucru, ce învăț peste unitate. Se pierd aceste învățăminte pe loc, care veneau la pachet cu diverse întreruperi.

Cum se desfășoară procesul de feedback, pe concepte, pe strategii, pe idei, care este foarte important în publicitate? Cum e cu logo mai mare, mai la dreapta, pe Zoom?

Cristiana: La noi s-a mutat totul în sistem Google și pe Discord, în diverse grupuri de lucru și echipe de proiect, unde vedem propunerile în real time. De exemplu, dacă un art director își trimite creația, vine strategul cu feedback, account-ul cu mențiunile clientului și totul se întâmplă live. Procesul final se încheie pe mail ca să păstrăm și un istoric oficial.

Ideea de bază este să rămâi agil și oamenii s-au adaptat foarte bine. Deci se poate face creație remote, important este omul și ce sistem ți-ai făcut în echipă până atunci. Noi avem în agenție mentalitatea de a face lucrurile cât mai bine și a ne încadra în termen. Dacă știm cu toții că acesta este obiectivul, lucrurile curg pentru atingerea lui. Atâta timp cât ai avut sisteme de lucru fluide și clare înainte de pandemie, hibridul nu este o provocare atât de mare.

Cum se desfășoară pitch-urile cu clienții?

Cristiana: Industria s-a schimbat foarte mult odată cu pandemia; ulterior, odată cu războiul din Ucraina, am luat-o iar de la zero. Există o depresie a brandurilor, care tind să-și securizeze investițiile. Primele bugete care se taie sunt bugetele de marketing, tot timpul. Am văzut, în schimb, o creștere din partea antreprenorilor care nu știau ce să facă cu businessurile lor, mai ales HoReCa. Erau destul de disperați să găsească soluții și atunci am compensat cu cererile lor lipsa de proiecte din celelalte zone.

Odată cu războiul din Ucraina, mulți și-au blocat procesele de producție, au amânat campaniile, dar cumva, după pandemie, nu ne mai sperie așa de repede lucrurile acestea din punctul de vedere al business-ului. Ne sperie la nivel personal, dar aici intervine altă discuție. Primul șoc a fost, într-adevăr, pandemia, dar treptat ne-am dat seama că acest sistem de lucru este avantajos indiferent de ceea ce se întâmplă în economie pentru că nu te împiedică să ai o idee bună de oriunde ai fi.

Cred că pitch-urile sunt o nouă variantă de a lucra în industria de publicitate. Nu cred că mai ai acces la proiecte fără pitch-uri. Spun asta și pentru că brandurile s-au globalizat destul de mult la nivel de colaborare cu agențiile de publicitate. Și atunci, dacă ei vin pe linie cu agenția X în România, care e de rețea, își externalizează mici proiecte sau proiecte speciale organizând pitch-uri. Noi, agențiile, am tras foarte mult să aducem pitch-urile în mediul fizic. Dacă am învățat ceva în toată această perioadă este că o prezentare de pitch trimisă pe email este pierdută. Dacă ai trimis un email și nu ați parcurs împreună prezentarea, este clar o muncă pierdută. Avem nevoie de pitch-uri live pentru că așa se creează chimie. Chimia umană va prima oricât de bună este ideea, oricât de genială este prezentarea pe Zoom. E foarte greu să-ți ții publicul în povestea ta. Unii clienți au înțeles utilitatea prezentărilor live, alții nu și acolo ducem muncă de convingere.

Mi-a luat trei luni de zile să îmi dau seama de ce mă simt atât de obosită după meeting-urile din Zoom și mi-am dat seama că, pur și simplu, creierul nostru s-a obișnuit să preia informații, feedback live, de la limbajul nonverbal, la orice alt mic detaliu. În Zoom, cu camerele închise, mă simțeam epuizată pentru că nu îmi mai luam informațiile esențiale live.

Care au fost cele mai mari provocări odată cu schimbarea paradigmei de muncă?

Cristiana: Plecările. În timp, coeziunea grupului este ținută și de faptul că ne vedem. Probabilitatea să pleci dintr-o companie este mai mică când ai contact constant cu colegii și cu echipa, ceea ce în 2020 nu s-a întâmplat. Cred că toți managerii s-au confruntat cu acest lucru: totul a devenit mult mai tranzacționat pentru că nu mai aveai moneda de interacțiune socială. Se pierdea din cultura organizațională.

Marius: Venirile. Integrarea unui nou coleg într-o echipă, online, este mult mai grea.

Cristiana: Îmi aduc aminte că angajasem un manager pe final de decembrie, în 2020, dar până nu a venit la birou fizic, nu a reușit să își sudeze echipa. Ca manager, să-ți iei în primire o echipă de la laptop este extrem de dificil.

Credeți că pandemia a acutizat și partea întunecată a managerilor, care nu au știut să gestioneze emoțiile și vulnerabilitățile angajaților? Sau au eșuat la capitolul Empatie?

Cristiana: Noi, punctual, nu am avut această problemă, dar bănuiesc că se întâmplă. În momentul în care ești scos din felul în care ai tu pârghiile, ca manager, poți da de anxietate, mai ales dacă ai profilul de freak control.

Noi, ca și nație, suntem destul de tradiționaliști din punctul de vedere al managementului, adică nu suntem încă pe vibe-ul din afară, care merge pe recunoașterea rezultatelor. Suntem o nație destul de competitivă, să ne amintim cum am fost crescuți: Mirela a luat 10 la matematică, tu de ce n-ai luat? Managerii noștri de acolo pornesc. Și le este încă greu să nu facă aceleași lucruri, dar generația noastră vine cu un alt stil de management față de cel practicat în trecut. Principalul motiv pentru care pleacă oamenii, în afară de salariu, este șeful direct.

Credeți în modelul nomazilor digitali?

Cristiana: Cred că, atâta timp cât ai dorință de a lucra și de a face treaba bine, poți să lucrezi efectiv de oriunde ai Internet și tot ce îți trebuie. Dar depinde de fiecare om cât de mult se pliază pe profilul de nomad digital. Consider că oamenii care aveau înclinația de a face acest lucru, o vor face în continuare, mai ales că acum au și infrastructura necesară. Companiile înțeleg, nu se mai luptă cu șeful, nu se mai luptă cu colegii să-ți justifice alegerile. Dar părerea mea este că oamenii vor tinde mereu să fie sociali pentru că suntem mulți care căutăm coeziunea de grup. Decizia de a deveni nomad digital este chiar o alegere personală, care depinde foarte mult de profilul muncii și al domeniului în care activezi. Suntem într-un punct în care fiecare are alte valori după care se ghidează pe piața muncii și acum societatea ne permite, ca angajați, să facem o alegere personală cu privire la cum vrem să muncim.

ACTUL IV: SĂNĂTATE EMOȚIONALĂ ȘI INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ

Ce-și doresc publicitarii?

Cristiana: Libertatea să vină înapoi la birou, undeva, într-un fel sau altul, pentru că jumătate din această industrie este făcută din discuții și din idei. Oamenii vor tinde să se vadă cu alți creativi, care discută despre aceleași lucruri, pentru a face schimb de idei. Cei care nu au posibilitatea se plâng de acest lucru. Faptul că sunt oameni care lucrează de pe telefon și nu au nevoie de laptop să lucreze în industria asta, e un beneficiu al industriei în sine.

Sănătatea mintală și publicitatea: trend sau subiect serios de discuție?

Cristiana: Acest subiect a devenit un trend în societate și e normal ca industria noastră să preia trendurile înaintea celorlalte. Dar da, tendința este să se discute destul de mult despre mental health, chiar și sub umbrela acestei scuze, cum că brusc ne pasă de angajații pe care îi munceam înainte până la epuizare. Cred că se schimbă, pur și simplu, valorile societății și industriile își schimbă și ele condițiile în funcție de asta. În esență, ne ajustăm la trenduri.

Existau și înainte agenții care aveau sistemul de patru zile de lucru pe săptămână și atunci erau văzuți ca niște ciudați. Lumea se întreba: Cum reușesc oamenii aceștia să lucreze patru zile pe săptămână când mie îmi trebuie nouă?

Pandemia ne-a deschis niște portițe și nu putem să le mai închidem. Oamenii nu vor să se mai întoarcă la ceea ce se făcea înainte, nici la șefii care te țineau acolo doar ca să te țină, pentru că așa se lucrează în publicitate, până la nouă seara. Cred că angajații se consideră mai câștigați în urma pandemiei pentru că s-au deschis aceste portițe, care erau ținute forțat în niște lacăte absolut inutile.

Devine publicitatea mai conștientă, odată cu piața? Se vorbește de capitalismul conștient, de businessuri care, dincolo de profit, urmăresc să creeze valoare și comunități responsabile social.

Cristiana: În România, oamenii și-au schimbat mult mentalitatea având acces la ce se întâmplă în străinătate, la cum sunt tratați prietenii lor care lucrează în afară, la ce beneficii au ei. Și atunci, automat, valorile noastre, ca nație, s-au schimbat. Suntem mai deschiși să discutăm despre lucruri, suntem mai generoși și înclinați să tratăm anumite subiecte, gen campanii de donații. Acum mulți se mândresc cu kilometrii pe care-i aleargă la un maraton ca să doneze pentru o cauză într-o campanie. Cred că și agențiile și-au schimbat felul de a aborda subiectele, se simt mai confortabil să aducă trenduri și brandurile, până la urmă, se aliniază și ele la ceva global. Cele două fenomene cred că merg mână în mână.

Voi aveți sloganul “Building Greatness Together”. Ce înseamnă “greatness” pentru echipa Minio?

Cristiana: Noi suntem o agenție locală independentă. Ne luptăm cu greii, ca să zic așa, și din asta ne facem noi the greatness: din efortul pe care noi îl depunem, poate mai mare decât o agenție de linie. Una este să fii o agenție de o dimensiune mai mică și să îți permiți să testezi lucruri, și alta este să ai un mamut în spatele tău, care poate de zeci de ani, de sute de ani, funcționează într-un fel. Deci greatness înseamnă că suntem implicați și agili ca să putem construi împreună.

Ce planuri are Minio, pe termen lung?

Cristiana: Planurile pe termen lung merg către lansarea de noi servicii. Vrem să aducem niște elemente care ne ajută să fim competitivi față de alte agenții cu palmares pe premii. De exemplu, noi vrem să venim cu servicii conexe. Ne-am propus să lansăm serviciul nostru de biometrice, care îți permite să analizezi foarte multe lucruri pe un eșantion mult mai mic de oameni versus focus grupurile de pe vremuri, independent de părerea liderului de grup. Vrem să integrăm servicii conexe industriei noastre, care să ne dea un avantaj competitiv și să ne ajute să livrăm mai smart. Te poți întreba „ce treabă are o agenție de creație cu analizele biometrice, care sunt treaba unei agenții de research“? Noi nu privim lucrurile așa, dezvoltăm servicii pentru acel greatness, astfel încât să ne mișcăm mai repede sau mai mai bine decât ceilalți.

Portretul-robot al viitorului publicitar. În primul rând, va fi robot sau va fi om?

Marius: Sperăm că va fi om în continuare. Dar job-urile repetitive, de exemplu DTP-ul, pot trece în AI. Sunt multe task-uri în zona de integrare care vor beneficia de inteligența artificială, dar baza de date va fi furnizată în continuare de oameni.

Cristiana: Totuși, cred că AI ne va lua multe din joburi, pentru că scopul, în esență, al omului nu este să muncească, ci pur și simplu să genereze valoare adăugată. Atâta timp cât noi vom avea o oportunitate de a genera valoare adăugată, vom avea job-uri. Cam asta e ideea.

Societatea dictează care sunt nevoile și oamenii trebuie să se păstreze flexibili mental și în skill-uri. Cred că asta este tot ceea ce trebuie noi să facem, pentru că gândirea critică nu o să fie niciodată înlocuită de un robot care nu are emoție. Mai ales la noi în industrie, unde mergi foarte mult pe fler. AI-ul va merge pe soluția logică cea mai la îndemână, nu pe un feeling legat de client, care este foarte important în publicitate.

Din poziția de lideri de echipă, ce tips&tricks aveți pentru o relație armonioasă între management și oamenii de publicitate?

Marius: Eu cred foarte mult în comunicare, care ține și de formatul în care lucrezi online, și de formatul fizic în care te vezi și în care te armonizezi cu echipa. De asemenea, organizarea, disciplina în livrarea proiectului sunt esențiale. Viitorul va depinde de cât de bine își va îndeplini fiecare rolul pe care îl are, oriunde va fi, în orice sistem va lucra, hibrid sau nu.

Care ar fi marile câștiguri, dar și pierderi ale acestei perioade?

Cristiana: Cred că fiecare generație are provocările ei, de la războaie, la crize economice, comunism sau ieșire din comunism. Noi avem parte de aceste crize diferite, care ne schimbă societatea și valorile. „Beneficiul“ acestei stări de instabilitate este că ne-a dat tuturor mai mult curaj. Am învățat că nu există problemă fără soluție: poate n-ai încercat destul sau n-ai avut destul curaj. Am descoperit curajul că se poate și altfel. Dincolo de flexibilitate, acum știm că viața continuă chiar și când lucrurile sunt extrem de ciudate și de încurcate. Învățătura numărul unu este să te uiți la următorul pas. Trebuie să vezi dincolo de realitatea de acum și să-ți calculezi următorii pași.

Marius: Generațiile noastre n-au prins ceva atât de provocator ca un război, ca o pandemie. Am citit despre ele sau am auzit în treacăt de ele, dar avem capacitatea ca oameni să trecem peste și să găsim resursele necesare pentru a merge înainte. Lucrul important este să fim uniți între noi, să ne permitem să fim vulnerabili, dar și să avem încredere în suportul celuilalt. Pandemia a fost despre sănătate, dar și despre grija unuia față de celălalt, despre suportul oferit, despre cum ești și cum te simți, despre cum ai trecut peste.

Credeți că s-a ajuns și la o coeziune între diferitele generații?

Marius: Diferențele care ne despart ni le setăm noi înșine, pentru a ne separa de ceilalți. E adevărat că, în funcție de vremurile pe care le trăim, de societate, de schimbări, ne raportăm diferit la lume și la ceilalți. Pandemia și războiul ne-au imprimat nevoia de solidaritate. Poate că ne raportăm diferit la ce se întâmplă, dar, până la urmă, cu toții am împărțit această situație. Putem să învățăm și putem să găsim exemple frumoase unii de la ceilalți. Ceea ce a crescut este, de fapt, empatia. Am învățat să empatizăm mai mult unii cu ceilalți. Și asta înseamnă speranță, de care avem cu toții nevoie.

Cristiana: În momentul în care ne-am simțit cu toții vulnerabili, la fel de neputincioși, fără vaccin, cu frica că nu știm ce urmează, că nu-i putem ajuta pe cei dragi de la distanță, că nu putem controla nimic, am devenit puțin mai umili în relație cu ceilalți și în relație cu noi înșine, un pic mai înțelegători cu noi, cu greșelile celorlalți. S-au vehiculat atât de multe valori personale încât oamenii și-au dat seama că alegerile sunt de viață și de moarte și trebuie să ai respect pentru celălalt, indiferent de generația din care face parte. În fața necunoscutului, am devenit egali, am luat decizii mai bune sau mai proaste, dar vreau să cred că am învățat că nimeni nu are dreptate absolută.

 

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Prin abonarea la newsletter, ești de acord cu politica de confidențialitate.

Scris de Viorela Mihai

Consultant media, cu rădăcini în teatru, tulpini în televiziune și roade în strategii de brand și de comunicare.

Susținător aprig al echipei Special Olympics România și al inițiativelor civice care scot România din inerție și neputință.

Fii primul care lasă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *