Cu vaccinarea tot mai extinsă a populației și sosirea verii, tot mai mulți ne amintim de zilele fericite când mersul la birou nu era un ritual impus, ci și un prilej de socializare, de copt proiecte noi și muncă concentrată. Ne e dor de toate lucrurile care ne-au lipsit în perioada asta, dar suntem în același timp pățiți și privim cu circumspecție orice schimbare.

Poate v-ați dus o dată sau de mai multe ori la birou în timpul pandemiei, ca să regăsiți atmosfera de lucru de dinainte? Cum a fost?

Când încă mai aveam un birou fizic, am trecut pe acolo de câteva ori cu gândul că o să lucrez mai bine și o să revăd echipa, însă a trebuit să constat, dezamăgită, că e la fel de ”rău” ca acasă: clădirea în mare parte goală, cu câțiva colegi rătăciți care se izolau prin subsol sau la mansardă, de nici nu știai dacă ai rămas singur în tot sediul sau mai e vreun suflet pe acolo, am ajuns la concluzia că am schimbat dezavantajele lucrului de acasă pentru dezavantajele lucrului de la birou, fără nici unul din beneficiile după care tânjeam.

Acum știm ceva mai multe decât anul trecut: experiența de lucru pre-pandemică nu se mai poate întoarce exact la fel, iar mersul formal la birou nu ajută. Cum rezolvăm paradoxul acesta, în care oscilăm între păstrarea unui beneficiu meritat, precum work from home, și nevoia noastră de animale sociale de a colabora și a ne exprima în interiorul unui grup, de a fi acceptați și a ni se recunoaște rezultatele?

Cred că aceasta e una din cele mai importante provocări pentru managementului companiilor în perioada imediat următoare: cum gestionezi schimbarea de mentalitate în rândul angajaților, cum pregătești întoarcerea la birou astfel încât aceasta să fie o reîntregire a echipei și nu o reîntâlnire cu câteva piese de mobilier?